Cu toţii căutăm un semn. Nu unul unic, fiecare îl are pe-al lui. De asemănat, se identifică cu steaua de-o văzură craii acum vreo câţiva mii de ani. De uitat însă, nu se uită toţi spre cer. Unii se uită la alţii, căci mulţi între ei caută semne.
În cazul de faţă e un amestec. Conştient fiind că nu poate găsi la cine-l caută, se uită pe sus, căci de-ar fi să mai apară vreunul, numai de deasupra mai poate să vie. Atât de fierbinţi sunt dorinţele şi atât de reci sunt oamenii încât viaţa nu reuşeşte a fi decât călâie.
A fi prost înseamnă a fi bine, asta deja o spun mulţi, nu o ştiţi de la mine. În cazul de faţă, prost fiind nu a fost bine deloc, şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie ca să ştii, că n-a fost prost pe bune ci doar a făcut prostii. Dar aici nu-i problema de iertat, e vorba de uitat. Atâta timp cât se ţin minte, or să fie ca un ghimpe şi lucrurile n-or să se schimbe. Dar nici aici poate nu-i dilema, de fapt ghimpele nu te deranjează şi asta-i gheena. Şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie, eşti la fel ca Dumnezeu care de Dracu ştie, dar se abţine fără stres şi spune fie. Astfel am cam explicat de ce-am scris sus că-i cazul de faţă amestecat. Amin
