Părintele Eremit despre un lucru învederat demult

Tocmai am omorât o insectă. Era pe televizor, televizorul fiind aprins. Adevărul e că am vrut s-o alung de acolo, aşa că am încercat să o sperii trecând cu degetul deasupra perimetrului pe care se afla. Şi am storcit-o imediat. Am omorât-o. Pentru mulţi, e o chestiune banală. Aşa şi? Păi era o vietate, din toate punctele de vedere ale ştiinţelor raţionale, insecta se mişca din cauza aceluiaşi mister, datorită aceleiaşi energii la baza căreia noi înşine existăm şi nu ştim s-o definim, s-o explicăm. Şi cum am omorât-o eu aşa instantaneu. Vă daţi seama că în universul ăsta care poate să fie senzaţional de imens, este mai mult ca probabil să existe fiinţe a căror dimensiune chiar şi spirituală să fie faţă de noi raportată la diferenţa între mine şi insecta aia? Pe scurt, în spatele multor morţi total aiurea a diverselor persoane din jurul nostru se poate afla o cauză la fel de aiurea asemănătoare cu dorinţa mea de-a alunga insecta de pe ecranul televizorului? E un lucru evident vor spune unii, şi tot aceloraşi persoane le va părea penibil subiectul. Dar fix aceeaşi tagmă de persoane va omorî insectele fără niciun fel de remuşcare sau conştientizare. Ce vreau să spun cu asta? Nu vă pot răspunde, dar pot să explic cui vreau să spun asta. Păi tocmai acelor indivizi mă adresez acum, acelor care efectiv nu gândesc nimic când omoară vieţuitoare diverse dar sunt de acord să catalogheze subiectul acesta ca fiind jenant. Pentru ipocriţii ăştia am scris ce-am scris. Restul treaba lor. Amin

Mergem mereu înainte pentru că mereu ne este mai bine înainte - Tori, 20 martie 2009

Razumihin

"Du-te dracului, dacă-i aşa ... Stai! Ascultă ce am să-ţi spun. Îţi declar că sunteţi cu toţii nişte palavragii şi nişte fanfaroni(chiar şi fără vorbe, numai prin gesturi şi expresii)! Cum aveţi o suferinţă, cât de mică, o clociţi ca găina oul. Până şi în suferinţă nu faceţi altceva decât să-i plagiaţi pe alţii. Nici urmă de viaţă, de independenţă. Sunteţi făcuţi din alifie de spermanţet şi în vinele voastre curge bragă, nu sânge. Nu vă cred pe nici unul. Tot ce urmăriţi, în orice împrejurare v-aţi afla, este să n-aveţi nimic omenesc."

Părintele Eremit despre abstinenţă

M-am întrebat şi asta destul de recent, până atunci părându-mi-se o inculcare tirană a fanatismului religios, cât ar conta întru creşterea în înţelepciune ascetizarea personalităţii proprii. Măcar o încercare, o dietă la manierele cotidiene căpătate datorită feluritelor anturaje ale vieţii. O purificare fizică care va duce spre o curăţenie morală, îmbunătăţire psihică. Cum de am ajuns la aşa ceva? Unii ar numi-o disperare, dar pentru mine este o împăcare cu sine, eliminarea unei părţi importante a lucrurilor cu care noi trăim dar nu le recunoaştem, nu le conştientizăm decât de foarte puţine ori, lucruri pe care le facem impulsiv, instinctual, mecanic, aproape fără ca noi a avea puterea liberului arbitru. Într-un fel, prin astfel de încercări sihăstreşti făcute întru atingerea lui Dumnezeu, de fapt lupţi cu El, cu schizofreniile cu care ne-a plămădit - asta dacă suntem sinceri cu noi şi acceptăm că necesitatea, impetuozitatea dependenţei pentru sex mai ales la bărbaţi(la femei în schimb, chiar dacă par mai impasibile, sunt multe şanse ca la 30-40 de ani, încă virgine fiind, să se îmbolnăvească de cancer ovarian ; într-un fel providenţa obligându-ne a recurge la aşa ceva), deci, asta dacă suntem în stare a considera imperiozitatea dorinţei de a ne manifesta asemenea babuinilor prinşi cu camera ascunsă pe Animal Planet o schizofrenie.

A mea decizie de-a urma continenţa provine dintr-o dorinţă de a-mi dovedi auto-controlul, de a mă împăca cu mine însumi. De a demonstra un devotament adus unei cauze sau, în cazul altora, devotament închinat unei persoane anume.

Şi acum trecem la lucruri clare. Hormonii produc o mare parte din cantitatea energiei omului, energia exterioară a persoanei(aura cum o numeşte ezoterismul); culoarea acestei energii este cea care ne face să părem simpatici sau antipatici, de-a ne conecta cu lumea prin simple priviri. O astfel de reţinere a hormonilor în corp poate produce o maximizare a energiei exterioare.

S-a descoperit o asemănare remarcabilă între o componentă chimică a spermatozoizilor şi una a sistemului central nervos, ambele fiind bogate în lecitină, colesterol şi fosfor, ceea ce poate susţine că emisile seminale sunt extrase din substanţele corporale necesare nutriţiei sistemului cerebral. Masturbarea presupune la fel ca sexul emanaţii de substanţe, din punct de vedere chimic, fiziologic, nu se diferă de actul sexual propriu-zis.

Pentru acele 1,2 persoane interesate, vă ofer mai multe site-uri pentru studiu, cel mai important fiind primul:

http://www.people.nnov.ru/celibate/brhat/continence.htm


http://en.wikipedia.org/wiki/Asceticism

http://en.wikipedia.org/wiki/Sexual_continence

http://en.wikipedia.org/wiki/Celibacy

http://sivasakti.com/articles/man/sexual-continence-art32.html

http://www.iskcon.net/celibacy/brhat/continence.html


Amin.

Părintele Eremit despre semn

Cu toţii căutăm un semn. Nu unul unic, fiecare îl are pe-al lui. De asemănat, se identifică cu steaua de-o văzură craii acum vreo câţiva mii de ani. De uitat însă, nu se uită toţi spre cer. Unii se uită la alţii, căci mulţi între ei caută semne.

În cazul de faţă e un amestec. Conştient fiind că nu poate găsi la cine-l caută, se uită pe sus, căci de-ar fi să mai apară vreunul, numai de deasupra mai poate să vie. Atât de fierbinţi sunt dorinţele şi atât de reci sunt oamenii încât viaţa nu reuşeşte a fi decât călâie.

A fi prost înseamnă a fi bine, asta deja o spun mulţi, nu o ştiţi de la mine. În cazul de faţă, prost fiind nu a fost bine deloc, şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie ca să ştii, că n-a fost prost pe bune ci doar a făcut prostii. Dar aici nu-i problema de iertat, e vorba de uitat. Atâta timp cât se ţin minte, or să fie ca un ghimpe şi lucrurile n-or să se schimbe. Dar nici aici poate nu-i dilema, de fapt ghimpele nu te deranjează şi asta-i gheena. Şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie, eşti la fel ca Dumnezeu care de Dracu ştie, dar se abţine fără stres şi spune fie. Astfel am cam explicat de ce-am scris sus că-i cazul de faţă amestecat. Amin

Părintele Eremit despre bradul mort de Crăciun

Am văzut mai acum câţiva ani împreună cu nepoţica mea, un desen animat mai ciudat despre povestea unui brăduţ şi aventura sa de sărbători. Îmi amintesc câteva secvenţe pe care vi le şi înşir. Este cumpărat de o anume familie, vesel şi verde este suit în maşină, cu grijă, respect, compasiune este tratat în drumul său spre casă, ca nu cumva una din crenguţele sale să se rupă. Fericit este şi el odată îmbodobit, în jurul său aşezându-se familia cu copiii, cântând anumite colinde, acorzându-i atenţie deosebită. Apoi timpul o ia la goană, trec sărbătorile la fel de repede cum au şi venit, iar brăduţul este arătat a fiind bolnav. Verdele conturat puternic de la început capătă acum o valenţă mai deschisă. Mâinile sale, crengile, s-au aplecat sub greutatea feluritelor podoabe. Iar el e trist şi din cauza faptului că nimeni nu-i mai acordă atenţie. Mai trece o săptămână el devenind speriat atât de starea în care se află cât şi de faptul că cei din jur, acea familie care cu mai câteva momente înainte dansa şi cânta în jurul său, se perinda fără a-l băga în seamă, fără a-i da vreun ajutor. Copiii se plictisiseră. În cele din urmă, la finalul desenului este arătat brăduţul cum moare în chinuri sub privirile plictisite ale stăpânilor care îi smulgeau crengile odată cu ornamentele ce se doreau înapoi. Este aruncat la gunoi laolaltă cu alte zeci de cadavre batjocorite. Cam ăsta a fost desenul. Din punctul meu de vedere cam exagerat. Şi asta pentru că bradul pe care vi-l cumpăraţi nu poate fi în viaţă. El este deja mort chiar şi când daţi banii pe el. Sunt două opţiuni împotriva acestui masacru oribil practicat în masă: ori brad artificial, ori brad în ghiveci. Dacă doriţi "să miroasă a brad în casă" şi de mic aţi fost obişnuiţi cu o astfel de tradiţie varianta bradului în ghiveci o recomand şi vă ajut în reuşita acestei doleanţe. M-am interesat pe internet, bineînţeles, şi am găsit o sumedenie de variante pentru a face posibilă o astfel de idee. Chiar şi în România, deci, se poate aşa ceva. Toţi dăm vina pe ţară, dar ţara e aşa din cauza oamenilor care o populează. Evident şi asta. Eu, unul, voi apela la ce vă sfătuiesc, nemaidorind a cumpăra şi păstra în casă un cadavru ce putrezeşte sub râsetele vesele ale mele şi ale familiei.


Mai multe variante, mai multe site-uri cu variante, dar şi numere de telefon. Se poate face comanda chiar şi după net.

http://www.brazidecraciun.ro/produse/brazi-in-ghiveci/

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831146/Craciun-ecologic-cu-brazi-la-ghiveci-/
În reţele de retail precum Carrefour, Bricostore şi Auchan vor putea fi găsiţi, începând din acest weekend, brazi la ghiveci, originari din Munţii Caucaz, şi molizi albaştri, de origine nordamericană, importaţi de Silva Group. Brazii costă între 120 şi 170 de lei, în vreme ce preţul unui molid începe de la 90 de lei. Potrivit reprezentantului Silva Group, Ovidiu Neacşu, copacii au etichete care indică, prin culori, categoria de calitate, atestând şi faptul că nu au fost tăiaţi ilegal. Etichetele conţin şi explicaţii despre condiţiile în care trebuie ţinuţi brazii, având în vedere că şocul termic provocat de aducerea lor în casă îi omoară în 70% din cazuri. Bradul are nevoie de aclimatizare înainte de a fi băgat în locuinţă, iar încăperea în care stă trebuie să fie aerisită frecvent. Stropirea zilnică cu apă îi prelungeşte viaţa. După Sărbători, e nevoie de o nouă aclimatizare cu temperaturile de afară: copacul trebuie ţinut pe balcon până în martie-aprilie, apoi poate fi plantat.

http://www.copiii.ro/articol/Brazi+de+Craciun+in+ghiveci.564.html
Brazi de Craciun in ghiveci

Protejati natura! Achizitionati pentru Craciun un brad in ghiveci pe care la primavara puteti sa il plantati! Avem brazi romanesti, frumosi, cu inaltimi intre 2 si 2,5 m cu tot cu ghiveci la preturi intre 250 si 300 lei. Pentru comenzi sunati la 0744505001 sau 021-2246695. Rezervari pe mail: comandata@gmail.com Vizionarea se poate face in Pipera, str. Stefan cel Mare nr. 1 A, cu programare telefonica.

http://student.hotnews.ro/stiri-student_ecoblog-5219614-plantam-brazii-craciun-braduti-ghiveci-150-ron-oferiti-terra-ecologica.htm
Terra Ecologica incurajeaza cumparatorii de brazi la ghiveci sa isi planteze copacii si promite actiuni de plantare, in imprejurimile Capitalei, dupa dezghet, cand este perioada prielnica. Doritorii pot sa comande brazi sau molizi la telefon 0729019953.

http://www.brazi-craciun.ro/prod.php?idc=29

http://www.anunturigarla.ro/Anunt_vand-brazi-de-craciun-si-brazi-in-ghiveci-balot_Maramures-Seini_2590.htm

Dacă nu reuşiţi anul ăsta, măcar ţineţi minte de acum înainte. Amin şi sărbători fericite.

Părintele Eremit despre femei,

Două categorii mari şi late la bărbaţi: cei care atunci când se plâng de iubirea lor critică pe general naţia femeilor şi cei, care, niciodată oricât de necăjiţi ar fi de dragostea lor, n-o vor băga în oala femeilor. Efectiv dacă le vorbeşti de femei, se gândesc la ce gândeşti şi tu, te aprobă, dar pe`a lor n-o introduc în găleată. Pentru că nici nu se pune problema ca ei să fie atât de naivi încât să ajungă să ţină la o "femeie". Prin instinctul lor evoluat, întotdeauna au avut ochi şi inimă pentru acele specii reprezentative oarecum regnului feminin, dar numai prin formă, aparenţă. Pe scurt, ei deţin pe una cu fond complex, esenţă specială, pe una care datorită unor anumite caracteristici se sustrage din tiparul obişnuit al femeii, caracteristici în faţa cărora aceşti bărbaţi se-nchină (asta pe lângă faptul că sunt numai de ei observate). Cam câtă tragedie e pe un mascul când atinge realul, atinge exteriorul persoanei iubite (el până atunci fiind ocupat doar cu pătrunsul profunzimilor, cunoaşterea miezului pur, original) ? Mă refer la cei care ajung să-şi dea seama că a lor tipuţă cu aripi, deşi are aripi, nu înseamnă neapărat că e un înger. Şi ciorile au aripi. Ideea e simplă: dacă îţi zboară dragostea din braţe, încetează a o mai considera un îngeraş, ei nu vor zbura niciodată, ei doar plutesc. Numai păsările zboară, aşa că până acum n-ai avut de-a face decât cu o păsărică. Şi dacă tot ai adresat fiinţei tale divine apelativul "păsărică" poţi foarte bine s-o faci şi "gagică", "piţipoancă", "pizdă" sau şi mai grav: "femeie". Amin.