Părintele Eremit

2012-02-10T02:53:00.001+02:00

Daily Arf:

Cândva ai fost naiv și ai știut să-ți spui că iubești.

Altcândva ai fost naiv și ți-ai spus că știi mai bine ce-nseamnă să iubești.

Mai târziu ți-ai spus c-ai fost naiv să-ți spui altcândva că iubești.

Acum nu mai ești nici naiv și nici nu mai iubești. Privești înapoi și pentru prima dată nu-ți mai spui nimic.

2012-02-10T02:52:00.002+02:00

Daily Arf:

Cândva, atunci, acolo sus, zbura puterea de a fi Prieten.

Senzația aceea când indiferent pe cine plăceai sau pe cine antipatizai, momentul când intrai în vorbă cu el, te apuca un entuziasm de politețe.

Cumva, acum, aici jos, târșește slăbiciunea de a avea principii.

Însă de Ziua lui Laur, principiile dispar, iar tu, vei privi în mine și vei înțelege ce nu mai poți să fi.

2012-02-10T02:52:00.001+02:00

Daily Arf:

„De ce nu-și vede fiecare de treburile personale? De ce se bagă oamenii unde nu trebuie, prin comentarii și intervenții telenovelice?”

Pentru că „când greşim fără să realizăm, doar oamenii foarte apropiaţi, care chiar ţin la noi e probabil să ne spună, ceilalţi ori fug, ori te resping, ori se tem, sunt indiferenţi. Celorlalţi nu le pasă, te bagă într-o categorie şi îşi văd de treaba lor.[...]Sau putem să ne reanalizăm şi poate aflăm unde anume s-a stins lumina. Şi cum o putem aduce înapoi. Ca atunci când cineva se comportă urât faţă de noi să îi răspundem cu lumină. Altfel unde e Dumnezeu în toate astea? [...]

Cred că lumina este tot ce contează, nu explicaţiile faptelor noastre, care ne pot părea raţionale la Un moment dat. Lumină, Dumnezeu, vibraţii înalte, iubire, oricum am denumi asta. Dacă vibraţiile scad, ceva necurat se întâmplă. Deja nu mai vorbim de cum înţelege fiecare lucrurile, că unii văd şi alţii nu văd ce vrei tu să spui, de prost şi neprost. E ceva mai mult, e ceea ce pluteşte în aer şi în noi.

[...]Egoul(adică dorința de falus înfipt) îşi face de cap, scapă de sub control câteodată. El ne depărtează de lumină. Când se simt atacaţi oamenii reacţionează instinctiv, fug sau devin agresivi.”

De ce ai încercat să te aperi? De ce te temi? Care sunt toate temerile tale? Nu trebuie să-mi răspunzi, doar e bine să te gândeşti, lăsând egoul (dorința de falus înfipt) la o parte. Eu nu dispreţuiesc pe nimeni. Mi-ar părea doar rău să faci asta pt că ştiu că ţie îţi faci de fapt rău cu astfel de sentimente(dorința de falus înfipt), care cresc pe calea opusă luminii. Şi vibraţiile scad şi simţi că ceva nu e în regulă dar nu ştii ce.

[...]Ştii mult mai multe decât mine. Ar trebui să radiezi, să transmiţi din ce ştii tu şi altora. [...]Radiază! Fii deschis, iartă, cere-ţi iertare, fii senin, fii apă, fii altceva decât lumea simplă, slabă, temătoare din jur. Fii.

N-am vrut decât să-ţi trimit un gând bun,
Lumină...

Semnat: Amanta lui Cristi Neacșu.”

Deci toți fiind lumină, nu putem să ne ignorăm unii pe alții, să ne limităm la treburile personale ale Egoului, nu putem să nu ne băgăm în treburile altora, nu putem fi lipsiți de comentarii și intervenții telenovelice !

Deci toți fiind lumină, nu există indivizi separați. În Lumină putem presupune fără remușcări că Nicu e Gigi, iar Gigi e Gogâie...În cele din urmă, doar lecția contează iar eu nu pot să nu transmit ce știu și altora. Iar lecția e clară.

Nu poți să fii Apă până nu ești Urină. Așa că acceptă ca alții să micționeze pe tine, iar tu fii deschis, fii senin și înghite tot. Meriți.

2012-02-10T02:50:00.002+02:00

Daily Arf:

CITEZ... Ce înseamnă trendul? Ce-nsemană să dai peste câteva cărți de spiritualitate new-age? Ce-nseamnă ca la 30 și ceva de ani să te apuce tupeul să te fălești cu informații de le mestecă copiii indigo la 13 ani? Maestrul George Gogâie, vrei un răspuns unic atât pentru macrocosmosul mândriei tale de a mesteca niște idei din manuale zen pentru clasele 1-4 cât și pentru microcosmosul conștiinței tale? Lăcomie nemăsurată, maestre Gogâie, lăcomia care este una din cele cinci otrăvuri ale pasiunilor aducătoare de întuneric.

Ești un lacom, băiete. Lacom când înghiți liniuța de la „educati-l”, lacom când scrii idei redundante cum ar fi „NIMENI nu e mai bun ca altul,ci doar mai evoluat” Pe bune, băi, copil bătrân? Cât a cerșit mintea ta intuiției divine ca să scoată pleonasmul ăsta? Cam cât a cerșit la tovarășa profesoară să te treacă clasa a opta la limba română pe motiv că habar n-aveai să scrii corect. „ înseamnă în a renunța” auzi la maestru înțelepciunii ce limbă de lemn are. Lăcomia, băiete, asta te-a făcut să te grăbești să împrăștii ca o fetiță ce are primul orgasm cuvinte fără să stai să recitești. Că de, nu e nevoie de Recitire, de Repetiție, un adevărat anonim trebuie să depășească Cuvântul, Limba, Regulile gramaticale și să ființeze prin ființa și respirația grea de tutun, alcol și travka(akvart) VIDUL. Auzi, la el, că noțiunea de TIMP nu există, e doar o simplă convenție. Pe care alt blog de inepți ai citit inepția asta, bre, tovarășe Gogâie, și ai preluat-o cu aceeași Lăcomie nemăsurată fără s-o mestece creierul? Dar tu n-ai treabă cu mintea, de ce să proceseze mintea bunul simț când de fapt trebuie să renunțăm la gânduri și să fim porci PREZENȚI pe câmp și să mestecăm tărâțe. Că timpul ca unitate de măsură e o noțiune, o convenție, e una, băi, copil-bătrân. Dar să negi tu a patra dimensiune a universului, TIMPUL, e alta. Clasa întâi, câte dimensiuni știi matale că există, bre? 4, bre, tovarășe, cam cât ai luat tu la română pe clasa a opta. Îmi plac poeții ăștia corigent la română de mor. Dar e ok, poetule, și Eminescu a rămas, mă, corigent.

..esti la inceput si nu mai interveni asupra discutiilor care nu te privesc” cum să fie omul ăla la început? Accepți aceste noțiuni naive de timp? Of câte ipocrizie putem scoate prin yoga necreatului făcând caca pe plajă-n vama veche.

„Psihologia demonstrează că dezordinea din exprimare e rezultatul dezordinii din gândire și se traduce în dezordine producătoare de eșecuri în acțiune.”

Învață niscaiva fizică, biologie că ar avea cine să-ți pună manualul de medicină și poate niscaiva limbă să te exprimi și dup-aia prinde aroganță să vorbești de psihologie care e o știință încă-n devenire.

„frica e o caracterizare a oamenilor slabi” Se vede că n-ai nicio frică, maestre Gogâie. Dacă ai fi avut un dram de frică ai fi avut și rușinea să scrii așa ceva.

„impertinent,inteleg ca inca esti adolescent sau daca nu ,imatur si nimic mai mult”

Dar tu că penetrezi la 35 de ani o fetiță de 21, ești matur? Că stai nopți după nopți și te ștergi la fund cu hârtie igienică cumpărată de ea, ești matur? La femei de vârsta ta nu poți? Păi, nu, că majoritatea fetelor de vârsta ta, gogâie, sunt deja pierdute prin iluzia minții, nu pricep ele ce-nseamnă Să Nu Gândești, să fii Prezent și să profiți de-o minte naivă care nici n-a apucat să se creeze că își și dorește să renunțe la ea.

Sunt multe de zis, George Gogâie. Știi care e lecția finală? Mai presus să-nveți să trăiești, mai presus să-nveți să mori, e lecția să-nveți să-nveți cu adevărat. Iar tu habar n-ai să-nveți, nici pe tine nici pe alții. Rușine.

2012-02-10T02:50:00.001+02:00

Daily Arf: puteam sa ma asez langa tine dar e mai politicos sa stau la alta masa si sa nu ne cunoastem. Nu de alta dar daca eram in locul tau si tu te asezai langa mine, ai fi fost cam nesimtita

2012-02-10T02:49:00.000+02:00

Daily Arf: accepți pe toți mai puțin pe cei care sunt acceptați de mulți.

MORTOCI FILM

2011-06-19T15:32:00.002+03:00

MORTOCI FILM filmează chestii.

Tu ai chestii ?

Despre fericire

2011-04-03T21:26:00.005+03:00

www.youtube.com/watch?v=18EAqHx2lMk

Fericirea nu este distracție.

Fericirea este mulțumire de sine.

Mulțumirea de sine este starea în care nu mai cauți nimic.

Starea în care nu mai cauți nimic este momentul în care înțelegi că ai deja tot.

Ai deja tot pentru că tu ești tot ceea ce există.

Tot ceea ce există este fericire.

Mai puțin distracția. Amin.

Despre cuvinte.

2011-03-16T09:29:00.007+02:00

Credinţă, Iubire, Pace, Binecuvântare, Dumnezeu, Eu.

Cuvintele care sunt necesare pentru ca cel care citeşte să se trezească:

Credinţă: Nu ştiu care este problema, dar ştiu că există o problemă.

Iubire: Şi atunci, răspunsul problemei este ceea ce lipseşte?

Pace: Lasă răspunsul să existe fără problemă.

Binecuvântare: Lipsa răspunsului creează o problemă.

Dumnezeu: Răspunsul.

Eu: Problema.

Amin.

2011-02-10T20:55:00.000+02:00

Arta este în tăcere. Amin.

Înţelegerea inteligenţei

2010-12-28T23:26:00.003+02:00

Un lucru de spus despre înţelegere:

1. Cu cât simţi fizic un proces mental cu atât îl înţelegi în profunzimea existenţei lui. La fel cum inventarea pe loc e un act de creativitate instinctiv, la fel şi înţelegerea e o concordanţă unanimă de ambianţă mentală.

Trei cuvinte de spus în privinţa inteligenţei:

1. dacă repeţi o stare, ea ajunge să se reţină pe sine şi capătă sensul de inteligenţă.

2. niciun animal n-ar putea continua să fie animal, dacă are mâncare de fiecare dată când simte nevoia

3. inteligenţa e starea încetinită pentru a fi analizată de minte.

Vorba de duh: Înţelege şi vei înţelege. Amin.

Părintele Eremit despre omul din mine,

2010-11-16T02:33:00.012+02:00

În cele din urmă am ştiut că se va ajunge aici. Şi cu toţii în punctul de final, oricare ar fi acela, vom şti că trebuia să ajungem acolo.

Atunci de ce omul din mine nu s-a oprit?
Sunt multe clişee care explică insistenţa. Şi omul din mine le ştia dinainte de orice, le ştia pe parcurs, le ştie acum la final.

Dar fiecare om are siguranţa că în cazul lui, lucrurile stau puţin diferit. Şi stau, dar puţin. În mare, clişeele rămân aceleaşi.

În cele din urmă omul din mine a vrut să păţească şi el ce păţesc oamenii. Să simtă şi el singurătatea ce-o simte toată lumea. A vrut să fie şi el om singur şi să simtă nevoia de a iubi pe alt om.

Asta, deşi omul din mine ştia că nu e singur. Lângă el e ceva care i-a şoptit mereu ceea ce-i lipsea, linişte şi ascultare.

A fost lăsat să facă ce vrea, să insiste cât doreşte pentru a ajunge în punctul spre care a tot luptat să ajungă.

Şi când finalul a fost atins, omul s-a oprit. A rămas şi a privit în jurul lui tot ce era de văzut, toţi oamenii spre care a încercat să tindă, toate clişeele care stăpânesc pământul şi care l-au stăpânit şi pe el.

Dar când a înţeles cu adevărat că nu e decât un alt om singur care iubeşte, că nu e nimic altceva faţă de lucrurile din jurul său, a înţeles de fapt că nu există cu adevărat.

În acel moment de final omul a devenit singurătatea în sine. Omul a dispărut. Dar a rămas ceva, ceva ce a fost cu el de la început: linişte şi ascultare. Amin.

Despre cei din noi.

2010-11-04T22:10:00.006+02:00

În interiorul fiecărui om sunt mai multe persoane care trăiesc formate prin identificarea unei emoţii trăită de mai multe ori. Fiecare moment de nervozitate, de ură în voce, minte şi răutate-n gesturi s-a adunat pentru a crea o stare, iar cu cât am creat realităţi în astfel de stări, cu atât s-au format din acele realităţi persoane interioare reprezentând acele stări.

Gândim prin prisma diferitelor entităţi prin care mintea se manifestă, entităţi rezultate din serii de emoţii contradictorii, repetitive, în care am produs gânduri. Mintea creează realităţi prin gânduri.

Ce este de făcut – respiraţie adâncă, mutarea conştiinţei pe inspiraţie şi expiraţie apoi trecerea atenţiei în minte, unde gândurile obişnuite ascultate de conştiinţă vor deveni vocile entităţilor în cauză. Amin.

.

2010-09-12T00:23:00.002+03:00

http://www.beta.trilulilu.ro/Silviutzu/95d0eca9b2786f

We were exploding anyway

2010-07-31T21:46:00.002+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=7dDvpZvmZbk

Despre tine şi reţe

2010-07-27T22:54:00.001+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=Ll7VHzFJ4cc

http://www.youtube.com/watch?v=Nf8aVwfWsZ0

Despre orice

2010-07-15T19:26:00.005+03:00

Cu cât crezi că ştii mai multe, cu atât eşti mai departe de adevăr. Nu te aştepta niciodată la ceea ce-ţi doreşti, ci doreşte mereu ceea ce te aşteaptă.

Te iubesc, Doamne, eşti singura mea specialitate. Şi totuşi, orice ai iubi pe lumea asta, îl iubeşti pe Dumnezeu.

http://www.youtube.com/watch?v=uyNTcWwFeiY

Diavolul de catifea

2010-07-05T19:07:00.000+03:00

Cei mai periculoşi oameni sunt cei care nu fac nimic.

Despre frustările personale,

2010-06-25T00:56:00.005+03:00

Evident că fiecare vede lucrurile din unghiul său de victimă. Acelaşi caz mi se aplică şi mie.

Cum te diferenţiezi atunci de alţii ? Răspuns evident: Făcând un simplu raport între cantitatea de răbdare şi politeţe, pe care o acorzi celor din jur, şi porţia pe care o primeşti înapoi.

Nu mai pot cu adjectivele: aroganţă, superioritate. Aproape puţin spre deloc mă reprezintă. Dacă e să vorbim de viermi emotivi, aş număra egoismul şi o bună doză de nebunie dăunătoare.

Dar defectele astea-mi sunt intime şi trebuie stabilit că nu le arăt oricui rahat necunoscut. Pe înţelesul majorităţii cu zâmbet banal, trebuie să fii destul de important pentru mine să ajung să-ţi permit să-mi vezi greşelile.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Nu mai pot face faţă javrelor mediocre cu tupeu în situaţii banale. Ai înţeles prin asta că arăt o aroganţă ? Eşti un dobitoc / dobitoacă. Habar n-ai de lucrurile negative din lume nici dacă ar flatula un urs.

Cum vorbesc eu cu tot felul de persoane cărora nu ar trebui nici măcar să le cunosc existenţa. Evident nu vorbesc de tine. Vorbesc de alţii, altele.

Şi cum mă bag în seamă şi primesc răspunsuri care se vor severe: nu am chef să vorbesc acum. Cum pizda mă-tii, fă / bă, îţi permiţi să-mi zici mie că nu ai chef?

Eu mă strofoc de fiecare dată să vă încânt mediocritatea pierdută prin prostie cu vorbe cât de poate de înţelegătoare şi inofensive, şi tu / voi îmi flegmezi mutra cu stările tale de plictiseală şi saturaţie interioară la fiecare puls de inimă?

Cum mor eu mânjit de ignari.

Cum îmi curg stropi de umilinţă pe frunte de fiecare dată când intru într-o discuţie cu tine şi o lungesc cât e limita decenţei să nu cumva să las un gol în care mai apoi să-l umpli cu propria imaginaţie învolburată de tornadele complexelor interioare.

Număr pe degete conversaţiile purtate cu şaptezeci la sută din celulele moarte cu rol de cunoştinţe şi nu găsesc două relaţii unde respectul reciproc e valabil.

Te-am tot răsfăţat, fă / bă, toate vorbele mele s-au blocat în capul tău şi-au devenit gazoase.

Consideri că merit să-mi borăşti ca răspuns râgâielile indiferenţei?

Dar eu ce concluzie ar trebui să iau la ce consideri tu?

N-ar trebui să-ţi iau la palme obrajii ăia întinşi de ascuţita încredere de sine, dacă roşii de ruşine nu devin?

Dar cum să fac să ţin cont a doua zi, când mă trezesc şi nu pot să nu uit de borâturile ascunse sub morale şi principii care cauzează comportamentul tău de "om cu până aici, de acum sunt aspru” ?

Degeaba. Tot ce-aş putea face să merite efortul, e să fac cumva să uit că exişti pentru câteva secvenţe de viaţă, suficiente să rad obişnuinţele impregnate pe suflet.

Te uit imediat, fă / bă, aproape că nu îmi mai dau seama cui îi scriu toate astea.

Din încuviinţările oglinzii,

2010-04-28T17:06:00.004+03:00

- Ai luptat prea mult pentru ceea ce n-ai fost sigur.

Despre ceea ce te ocupă dar nu te preocupă

2010-03-19T20:36:00.008+02:00

Care este rostul vieţii? Cine e Dumnezeu şi ce vrea de la noi? Ce ar trebui să facem pentru a ne fi bine şi, mai ales, ce înseamnă bine? Există aşa ceva?

De-a lungul timpului reprezentanţii de stimă ai diferitelor domenii ontologice au încercat să ofere posibile răspunsuri întrebărilor de mai sus, fiecare venind cu propriul stil de a-şi explica condiţia. Istoria de până acum stă sub greutatea sutelor de interpretări fundamentale fie ele sub formă de religie, de filosofie, de ştiinţă. Şi întrebarea de bun simţ pe care şi-o pun persoanele cu bun simţ este următoarea: adevărul a fost deja spus, sau urmează să fie? A fost deja atins, sau nici măcar o sfărâmă din providenţa autentică n-a fost percepută?

Răspunsul este unul mult mai simplu decât aşteptările noastre: fiecare clipă pe care o petreci în viaţă acordă posibilitatea tâlcuirii conţinutului şi sensului ei. Fiecare persoană, lucru, întâmplare pe care o, îl şi iară, o întâlneşti, îţi dă şansa să nu fii sigur de semnificaţia reală. Există suspiciunea, există misterul şi mai se află ceva, există îndoiala.

Să ai discernământul, să foloseşti acest cadou, îndoiala, şi eşti mult mai aproape de adevăr. Nu fi blocat, strâns, reţinut de siguranţa unui anumit lucru sau altul. Îndoiala îţi oferă şansa tatonării spaţiului şi timpului din jurul tău, îmbogăţindu-ţi viaţa de diversitate în alegeri, interpretări şi mai ales în adevăr.

Pentru că realitatea aşa cum o percepe majoritatea, îţi prezintă existenţa unui adevăr singur, iar prin forma individuală pe care acesta îl are, devine unul limitat de propriile legi aferente.

Îndoiala, varietăţile de adevăr îţi dau ocazia experienţei a numeroase feluri de percepţie a mediului înconjurător. Îţi dau puterea de a fi mai multe persoane în una singură, de a învăţa într-o viaţă cât trei, patru, cinci, şase indivizi la un loc.

Să nu ne înţelegem greşit. Una este să nu crezi în nimic şi alta este să te-ncrezi în tot. Eu vorbesc de a doua şi mai exact să te-ncrezi că merită să devii curios de cât mai multe, să cercetezi cât mai mult. Ordinea este aceasta: află mai întâi cu mintea şi apoi cu trupul. Îndoieşte-te de ceea ce culegi cu mintea şi fii sigur de ceea ce experimentezi cu trupul.

Crezând în nimic, practic crezi într-un singur obiectiv şi anume să renegi tot. Nu despre asta este vorba, căci trebuie să te îndoieşti şi de lucrurile de care ar fi bine sau nu să te îndoieşti. Înţelepciunea înseamnă îndoială, dar acest cuvânt pe care îl repet nu trebuie să devină un scop ci o premisă.

Căci tot colindând prin camerele vaste ale lumii, vei da peste lucruri fine care perpetuă. Prinde aceste clişee şi ţine de ele, căci sunt ceea ce cauţi, adevărurile mici care stau la baza tuturor. Cunoscându-le prezenţa pretutindeni şi ştiind să le observi, le vei putea folosi oriunde, în orice situaţie, în orice clipă.

Foarte puţină informaţie este adevăr, de aceea am scris că răspunsul la întrebările de mai sus este unul simplu. Colecţionând deci cele câteva informaţii veridice, cuprinzând adevărurile, înţelegând ce înseamnă de fapt adevăr, pricepi care este rolul lui şi reuşeşti să porneşti în căutarea unei chestiuni sublime, mult mai importante şi mai satisfăcătoare decât adevărul.

Am pornit această cuvântare de la păcatul că nimeni nu se modifică, poţi să-ţi îmbunătăţeşti sau să-ţi înrăutăţeşti condiţia, aproape niciodată însă nu-ţi schimbi condiţia. Prin condiţie mă refer la starea de influenţă a greşelilor pe care le faci. Aceste greşeli sunt şi ele mici adevăruri care se tot repetă la lume. Nici ele nu sunt multe, aşa că îndoindu-te de tine te-ndoieşti de lucrurile pe care le faci şi îţi sar în evidenţă posibile greşeli. Le-ai căutat cu mintea acum cercetează-le cu trupul, ia-le pe rând şi elimină-le din viaţă. Cum am spus, nu sunt multe şi sunt asemănătoare, dacă nu identice, celor pe care cei din jurul tău le fac.

Îndepărtându-le scapi de condiţie, scapi astfel de adevărurile din viaţa ta, şi ajungi să experimentezi ceva mult mai însemnat. Amin.

Dialog cu Dumnezeu

2010-02-16T20:20:00.002+02:00

- Am două cuvinte pentru tine, Doamne, lasă gluma.
- Îmi eşti simpatic, n-am cum să te las.

Nu vorbim despre ci pentru

2010-02-15T04:27:00.004+02:00

"Am învăţat după o lungă experienţă, şi a fost şi lungă şi experienţă, că până la urmă nu cred că-ţi poate fi dor decât de o singură femeie. Aşa ai senzaţia că iubeşti mai multe, dar dor ţi-e de una singură." - un Oreste sincer.

P.S. o cheamă ca pe tine.

Din sacul jocurilor de cuvinte

2010-02-08T23:34:00.003+02:00

Când eşti fericit dar nu ai niciun motiv să fii, meriţi să fii fericit.

din conversaţiile lui Tăvilă şi Berbecuţ

2010-01-22T00:37:00.003+02:00

- De obicei cei ce vorbesc mult au puţine de spus

- Dar cei care nu vorbesc deloc?

- Ăia n-au nimic de spus.

Tu, oaia şi Bădia

2009-12-24T12:58:00.002+02:00

Câteodată mergi în urmă, în principal în spate la turmă. Poate mai bine aşa decât să fii în faţă. Parcă nu e totuşi de onoare să fii cioban.

2009-09-27T18:25:00.001+03:00

"Starea religioasă supremă e egoismul spiritual. Totul pentru sine, adevăratul sine, Dumnezeu cel din tine." 29 noiembrie 1908. L.T

2009-09-16T21:51:00.001+03:00

I'm not a priest. I've never even been a particularly good man. I have, in fact, been a profoundly selfish man. But that doesn't matter, you see. Something in the universe loves me. Something in the universe loves the entity that is me. I will choose to call this something "god. A singular spark that dwells in the soul of every living being. If you look inside yourself, you will find this spark too. You will. But you have to look.
Deep. Love your faults. Embrace them. If god embraces them, then how can they be faults? Love yourself. You have to love yourself. If we don't love ourselves,
how can we love others? ..and when we know what we are, then we can find the truth out about others. See what they are. The truth about them. And you know what the truth is,
the truth about them. About you. About me. Do you? The truth is we are all perfect,
just as we are. God only loves that which is perfect, and he loves you. He loves you because you are perfect. You are perfect just as you are.

Gaius Baltar

Scrisoare deschisă către o fată "deschisă" larg

2009-06-25T23:16:00.008+03:00

D...(nume de fată),

Este destul de deplasat faţă de demnitatea mea gestul că m-am mai sinchisit să te bag în seamă, dar de altfel continui lanţul tău de reacţii exagerate la fiecare futilitate de-a mea inofensivă şi inocentă, printr-o reacţie identică dar sub semnătura mea.
Am auzit că mi-ai dat ignore, ceea ce din punctul meu de vedere este ok. Multe alte fîţe au făcut asta. Numai că acum că veni vorba, ele chiar sunt îndreptăţite, însă asta numai după ce eu le-am aplicat un tratament specific mie, un tratament ce atribui numai cutrelor tinere cu pretenţii de erudiţie. Sau ţaţelor aristocrate, depinde cum vrei să te numeşti. Pe tine însă nu te-am luat niciodată în serios, şi datorită acestui lucru am reuşit să trec peste natura ta. Trecând peste natura ta, nu am avut niciun interes să-ţi administrez tratamentul cuvenit. Dar tocmai faptul că nu te-am luat niciodată în serios ( ceea ce deci, ar fi trebuit să te facă să răsufli liniştită ) bag de seamă că te-a surescitat mereu. Ceea ce e "amusant".

Tocmai, deci, ţi-am spus că eu nu te-am tratat cum tratez de obicei fetele ca tine. Tu, sunt convins că nu foloseşti expresia opusă "băieţi ca tine" niciodată, eşti precum un personaj din Power Puff Girls care n-a priceput exact pentru ce a luptat Susan B. Anthony, aşa că la tine nu există distincţie între bărbaţi. Dar ţi-o precizez eu acum. Există restul băieţilor din viaţa ta şi mai exist eu, singurul cu care n-ai avut şansa să ţi-o tragi. Aşa că te rog frumos, D...(nume de fată), nu mă confunda cu toţi ceilalţi bărbaţi pe care i-ai cunoscut vreodată în viaţa ta.

Cu sinceritatea infatuată tipică(care cu promisiune solemnă garantez că e pusă la punct des de alţii dar nu de tine) am întrebuinţat şi ţie tratamentul de care vorbeam, şi îţi urez viaţă fix la fel ca până acum. Meriţi. Amin

2009-05-20T14:53:00.002+03:00

Mergem mereu înainte pentru că mereu ne este mai bine înainte - Tori, 20 martie 2009

Razumihin

2009-04-25T21:23:00.009+03:00

"Du-te dracului, dacă-i aşa ... Stai! Ascultă ce am să-ţi spun. Îţi declar că sunteţi cu toţii nişte palavragii şi nişte fanfaroni(chiar şi fără vorbe, numai prin gesturi şi expresii)! Cum aveţi o suferinţă, cât de mică, o clociţi ca găina oul. Până şi în suferinţă nu faceţi altceva decât să-i plagiaţi pe alţii. Nici urmă de viaţă, de independenţă. Sunteţi făcuţi din alifie de spermanţet şi în vinele voastre curge bragă, nu sânge. Nu vă cred pe nici unul. Tot ce urmăriţi, în orice împrejurare v-aţi afla, este să n-aveţi nimic omenesc."

Părintele Eremit despre abstinenţă

2009-01-15T20:20:00.011+02:00

M-am întrebat şi asta destul de recent, până atunci părându-mi-se o inculcare tirană a fanatismului religios, cât ar conta întru creşterea în înţelepciune ascetizarea personalităţii proprii. Măcar o încercare, o dietă la manierele cotidiene căpătate datorită feluritelor anturaje ale vieţii. O purificare fizică care va duce spre o curăţenie morală, îmbunătăţire psihică. Cum de am ajuns la aşa ceva? Unii ar numi-o disperare, dar pentru mine este o împăcare cu sine, eliminarea unei părţi importante a lucrurilor cu care noi trăim dar nu le recunoaştem, nu le conştientizăm decât de foarte puţine ori, lucruri pe care le facem impulsiv, instinctual, mecanic, aproape fără ca noi a avea puterea liberului arbitru. Într-un fel, prin astfel de încercări sihăstreşti făcute întru atingerea lui Dumnezeu, de fapt lupţi cu El, cu schizofreniile cu care ne-a plămădit - asta dacă suntem sinceri cu noi şi acceptăm că necesitatea, impetuozitatea dependenţei pentru sex mai ales la bărbaţi(la femei în schimb, chiar dacă par mai impasibile, sunt multe şanse ca la 30-40 de ani, încă virgine fiind, să se îmbolnăvească de cancer ovarian ; într-un fel providenţa obligându-ne a recurge la aşa ceva), deci, asta dacă suntem în stare a considera imperiozitatea dorinţei de a ne manifesta asemenea babuinilor prinşi cu camera ascunsă pe Animal Planet o schizofrenie.

A mea decizie de-a urma continenţa provine dintr-o dorinţă de a-mi dovedi auto-controlul, de a mă împăca cu mine însumi. De a demonstra un devotament adus unei cauze sau, în cazul altora, devotament închinat unei persoane anume.

Şi acum trecem la lucruri clare. Hormonii produc o mare parte din cantitatea energiei omului, energia exterioară a persoanei(aura cum o numeşte ezoterismul); culoarea acestei energii este cea care ne face să părem simpatici sau antipatici, de-a ne conecta cu lumea prin simple priviri. O astfel de reţinere a hormonilor în corp poate produce o maximizare a energiei exterioare.

S-a descoperit o asemănare remarcabilă între o componentă chimică a spermatozoizilor şi una a sistemului central nervos, ambele fiind bogate în lecitină, colesterol şi fosfor, ceea ce poate susţine că emisile seminale sunt extrase din substanţele corporale necesare nutriţiei sistemului cerebral. Masturbarea presupune la fel ca sexul emanaţii de substanţe, din punct de vedere chimic, fiziologic, nu se diferă de actul sexual propriu-zis.

Pentru acele 1,2 persoane interesate, vă ofer mai multe site-uri pentru studiu, cel mai important fiind primul:

http://www.people.nnov.ru/celibate/brhat/continence.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Asceticism

http://en.wikipedia.org/wiki/Sexual_continence

http://en.wikipedia.org/wiki/Celibacy

http://sivasakti.com/articles/man/sexual-continence-art32.html

http://www.iskcon.net/celibacy/brhat/continence.html

Amin.

Părintele Eremit despre semn

2008-12-23T19:28:00.005+02:00

Cu toţii căutăm un semn. Nu unul unic, fiecare îl are pe-al lui. De asemănat, se identifică cu steaua de-o văzură craii acum vreo câţiva mii de ani. De uitat însă, nu se uită toţi spre cer. Unii se uită la alţii, căci mulţi între ei caută semne.

În cazul de faţă e un amestec. Conştient fiind că nu poate găsi la cine-l caută, se uită pe sus, căci de-ar fi să mai apară vreunul, numai de deasupra mai poate să vie. Atât de fierbinţi sunt dorinţele şi atât de reci sunt oamenii încât viaţa nu reuşeşte a fi decât călâie.

A fi prost înseamnă a fi bine, asta deja o spun mulţi, nu o ştiţi de la mine. În cazul de faţă, prost fiind nu a fost bine deloc, şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie ca să ştii, că n-a fost prost pe bune ci doar a făcut prostii. Dar aici nu-i problema de iertat, e vorba de uitat. Atâta timp cât se ţin minte, or să fie ca un ghimpe şi lucrurile n-or să se schimbe. Dar nici aici poate nu-i dilema, de fapt ghimpele nu te deranjează şi asta-i gheena. Şi i-am spus şi-ţi spun şi ţie, eşti la fel ca Dumnezeu care de Dracu ştie, dar se abţine fără stres şi spune fie. Astfel am cam explicat de ce-am scris sus că-i cazul de faţă amestecat. Amin

Părintele Eremit despre bradul mort de Crăciun

2008-12-17T16:29:00.007+02:00

Am văzut mai acum câţiva ani împreună cu nepoţica mea, un desen animat mai ciudat despre povestea unui brăduţ şi aventura sa de sărbători. Îmi amintesc câteva secvenţe pe care vi le şi înşir. Este cumpărat de o anume familie, vesel şi verde este suit în maşină, cu grijă, respect, compasiune este tratat în drumul său spre casă, ca nu cumva una din crenguţele sale să se rupă. Fericit este şi el odată îmbodobit, în jurul său aşezându-se familia cu copiii, cântând anumite colinde, acorzându-i atenţie deosebită. Apoi timpul o ia la goană, trec sărbătorile la fel de repede cum au şi venit, iar brăduţul este arătat a fiind bolnav. Verdele conturat puternic de la început capătă acum o valenţă mai deschisă. Mâinile sale, crengile, s-au aplecat sub greutatea feluritelor podoabe. Iar el e trist şi din cauza faptului că nimeni nu-i mai acordă atenţie. Mai trece o săptămână el devenind speriat atât de starea în care se află cât şi de faptul că cei din jur, acea familie care cu mai câteva momente înainte dansa şi cânta în jurul său, se perinda fără a-l băga în seamă, fără a-i da vreun ajutor. Copiii se plictisiseră. În cele din urmă, la finalul desenului este arătat brăduţul cum moare în chinuri sub privirile plictisite ale stăpânilor care îi smulgeau crengile odată cu ornamentele ce se doreau înapoi. Este aruncat la gunoi laolaltă cu alte zeci de cadavre batjocorite. Cam ăsta a fost desenul. Din punctul meu de vedere cam exagerat. Şi asta pentru că bradul pe care vi-l cumpăraţi nu poate fi în viaţă. El este deja mort chiar şi când daţi banii pe el. Sunt două opţiuni împotriva acestui masacru oribil practicat în masă: ori brad artificial, ori brad în ghiveci. Dacă doriţi "să miroasă a brad în casă" şi de mic aţi fost obişnuiţi cu o astfel de tradiţie varianta bradului în ghiveci o recomand şi vă ajut în reuşita acestei doleanţe. M-am interesat pe internet, bineînţeles, şi am găsit o sumedenie de variante pentru a face posibilă o astfel de idee. Chiar şi în România, deci, se poate aşa ceva. Toţi dăm vina pe ţară, dar ţara e aşa din cauza oamenilor care o populează. Evident şi asta. Eu, unul, voi apela la ce vă sfătuiesc, nemaidorind a cumpăra şi păstra în casă un cadavru ce putrezeşte sub râsetele vesele ale mele şi ale familiei.

Mai multe variante, mai multe site-uri cu variante, dar şi numere de telefon. Se poate face comanda chiar şi după net.

http://www.brazidecraciun.ro/produse/brazi-in-ghiveci/

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831146/Craciun-ecologic-cu-brazi-la-ghiveci-/
În reţele de retail precum Carrefour, Bricostore şi Auchan vor putea fi găsiţi, începând din acest weekend, brazi la ghiveci, originari din Munţii Caucaz, şi molizi albaştri, de origine nordamericană, importaţi de Silva Group. Brazii costă între 120 şi 170 de lei, în vreme ce preţul unui molid începe de la 90 de lei. Potrivit reprezentantului Silva Group, Ovidiu Neacşu, copacii au etichete care indică, prin culori, categoria de calitate, atestând şi faptul că nu au fost tăiaţi ilegal. Etichetele conţin şi explicaţii despre condiţiile în care trebuie ţinuţi brazii, având în vedere că şocul termic provocat de aducerea lor în casă îi omoară în 70% din cazuri. Bradul are nevoie de aclimatizare înainte de a fi băgat în locuinţă, iar încăperea în care stă trebuie să fie aerisită frecvent. Stropirea zilnică cu apă îi prelungeşte viaţa. După Sărbători, e nevoie de o nouă aclimatizare cu temperaturile de afară: copacul trebuie ţinut pe balcon până în martie-aprilie, apoi poate fi plantat.

http://www.copiii.ro/articol/Brazi+de+Craciun+in+ghiveci.564.html
Brazi de Craciun in ghiveci

Protejati natura! Achizitionati pentru Craciun un brad in ghiveci pe care la primavara puteti sa il plantati! Avem brazi romanesti, frumosi, cu inaltimi intre 2 si 2,5 m cu tot cu ghiveci la preturi intre 250 si 300 lei. Pentru comenzi sunati la 0744505001 sau 021-2246695. Rezervari pe mail: comandata@gmail.com Vizionarea se poate face in Pipera, str. Stefan cel Mare nr. 1 A, cu programare telefonica.

http://student.hotnews.ro/stiri-student_ecoblog-5219614-plantam-brazii-craciun-braduti-ghiveci-150-ron-oferiti-terra-ecologica.htm
Terra Ecologica incurajeaza cumparatorii de brazi la ghiveci sa isi planteze copacii si promite actiuni de plantare, in imprejurimile Capitalei, dupa dezghet, cand este perioada prielnica. Doritorii pot sa comande brazi sau molizi la telefon 0729019953.

http://www.brazi-craciun.ro/prod.php?idc=29

http://www.anunturigarla.ro/Anunt_vand-brazi-de-craciun-si-brazi-in-ghiveci-balot_Maramures-Seini_2590.htm

Dacă nu reuşiţi anul ăsta, măcar ţineţi minte de acum înainte. Amin şi sărbători fericite.

Părintele Eremit despre femei,

2008-11-19T01:19:00.006+02:00

Două categorii mari şi late la bărbaţi: cei care atunci când se plâng de iubirea lor critică pe general naţia femeilor şi cei, care, niciodată oricât de necăjiţi ar fi de dragostea lor, n-o vor băga în oala femeilor. Efectiv dacă le vorbeşti de femei, se gândesc la ce gândeşti şi tu, te aprobă, dar pe`a lor n-o introduc în găleată. Pentru că nici nu se pune problema ca ei să fie atât de naivi încât să ajungă să ţină la o "femeie". Prin instinctul lor evoluat, întotdeauna au avut ochi şi inimă pentru acele specii reprezentative oarecum regnului feminin, dar numai prin formă, aparenţă. Pe scurt, ei deţin pe una cu fond complex, esenţă specială, pe una care datorită unor anumite caracteristici se sustrage din tiparul obişnuit al femeii, caracteristici în faţa cărora aceşti bărbaţi se-nchină (asta pe lângă faptul că sunt numai de ei observate). Cam câtă tragedie e pe un mascul când atinge realul, atinge exteriorul persoanei iubite (el până atunci fiind ocupat doar cu pătrunsul profunzimilor, cunoaşterea miezului pur, original) ? Mă refer la cei care ajung să-şi dea seama că a lor tipuţă cu aripi, deşi are aripi, nu înseamnă neapărat că e un înger. Şi ciorile au aripi. Ideea e simplă: dacă îţi zboară dragostea din braţe, încetează a o mai considera un îngeraş, ei nu vor zbura niciodată, ei doar plutesc. Numai păsările zboară, aşa că până acum n-ai avut de-a face decât cu o păsărică. Şi dacă tot ai adresat fiinţei tale divine apelativul "păsărică" poţi foarte bine s-o faci şi "gagică", "piţipoancă", "pizdă" sau şi mai grav: "femeie". Amin.

Părintele Eremit despre religia cea mai ilogică,

2008-11-16T01:19:00.005+02:00

Fotbalul.

Cam toate elementele caracteristice religiei în sine se găsesc şi în fotbal. Echivalenţa lui Dumnezeu este patronul echipei ; echipa în sine reprezintă ramura, doctrina ideologică ; terenul de sport, lăcaşul sfânt, biserica ; jucătorii sunt sfinţii, apostolii, unul dintre ei poate ajunge Mesia ; antrenorul e Părintele Patriarh, comentatorii sunt preoţii ; iar bigoţii, ei bine, suporterii.

Astfel întâlnim în comportamentul celor din urmă aceleaşi manifestări caracteristice femeilor habotnice, care, de-ar fi în puterea tinereţii, de-ar aparţine sexului masculin, s-ar comporta întocmai precum trepăduşii echipelor de fotbal. Sau pe invers, suporterii lipsiţi de impetuozitatea vârstei infantile ar epata asemenea oricăror stimabile şi exaltate babe pioase, evlavioase.

Cuprinşi de emfază, domnii mocofani petulanţi, de-ar avea cineva vreun scop precis cu ei (căci de suporteri nu este interesat nimeni cu adevărat din structura fotbalului) ar putea fi folosiţi în misiuni apocaliptice, distructive şi ar depăşi cu mult utilitatea musulmanilor extremişti. Totuşi, cei din urmă, îi întrec pe ai noştri microbişti la nivelul de isteţime, căci, ei măcar fac ce fac întru credinţa vieţii veşnice petrecute alături de a lor providenţă. Inculcaţi fiind din primii ani de existenţă, trecuţi prin didacticisme intensive de manipulare, au astfel, în faţa suporterilor o explicaţie pentru starea lor de până la paroxism. La microbişti nu putem vorbi de-o logică pentru pietatea pe care o au pentru echipele de fotbal, de un raţionament în efervescenţa lor, nu deţin niciun fel de motiv pentru diluviul pe care-l creează în al lor lăcaş sfânt. Aceste fiinţe grobiene se pot înţelege numai printr-un fel de bovarism - nemulţumiţi fiind de realitatea condiţiei proprii, apelează la empatie(Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. - pentru mai multe cuvinte vezi dexonline.ro în subsolul blogului).

Dragii părintelui eremit, în urma acestor explicaţii, de-ar fi să simţim milă şi compasiune pentru cineva, de-am avea de ales între un extremist sinucigaş şi un suporter zdrobit în lovituri de alţi suporteri (dat fiind faptul că la acel meci a încasat mai mulţi pumni decât a dat) nu vă simţiţi vinovaţi de-a vărsa o lacrimă pentru cel dintâi - acesta a fost manipulat întreaga viaţă a lui, a crezut în ceva, a lucrat într-o cauză pe care o credea nobilă. Nu se poate lua apărarea celorlalţi, nici măcar ei nu sunt în stare s-o facă. Amin.

Părintele Eremit despre muzica rap, maneaua filosofelii

2008-11-08T13:45:00.005+02:00

Mulţi dintre noi reuşim să atingem un etaj deasupra semenilor noştri, şi atunci simţim nevoia de-a ne aprofunda setea de învăţătură - căci doar prin această lăcomie suntem de fapt superiori rândului. E bine. Problema e cu acei şi mai mulţi, care, odată căţăraţi pe un mic dâmb ajung imediat să simtă nevoia de-a face pe Moise, considerându-se în măsură de-a începe a vorbi de deasupra, de-a discuta despre lume în amploare, căci, cocoţaţi pe scaun ei văd ceea ce noi nu vedem, sau mai modest ar spune, reuşesc a exprima ceea ce noi nu reuşim.

Eu vorbesc desigur despre categoria de filosofi de carton, rapperi ce nu numai că înţeleg printr-un talent desăvârşit sistemul în care trăim, dar îl şi-l combat prin versuri (prototipi eminescieni ofensivi?) cu o efeverscenţă, ardoare ce, bineînţeles, o puteţi avea oricare dintre voi. Naivi sunt cei ce se lasă afectaţi de acest gen ce-şi are sorgintea, punctul de plecare şi, cum am exprimat mai sus, şi punctul de oprire într-un instinct de jurisprudenţă, ce bineînţeles că, acum 10.000 de ani a avut o importanţă majoră în evoluţia înţelepciunii omeneşti, dar între timp a evoluat până în zilele noastre, când încă mai prinde ramuri la diferiţi autori. E livada de filosofie în ograda oricăruia dintre voi, nu vă apucaţi să vă duceţi pe maidan în căutare de seminţe de copaci. E absurd. Binele s-a tot schimbat de-a lungul timpului, răul a rămas acelaşi, astfel aceleaşi nenorociri cu care vă confruntaţi acum le puteţi regăsi şi în operele din trecut, într-adevăr într-o formă mai literară decât o spun ignarii ce suferă de schizofrenie atunci când behăie versuri. Apreciaţi că înjură? Păi da, ce, voi nu puteţi înjura viaţa? Şi acum datorită blogurilor o puteţi face tot la fel de gălăgios.

Dragii Părintelui Eremit, nu ar trebui să fiu chiar atât de specific încât să vorbesc doar de muzica rap. În concluzie, tot ce ţine de lirică pretenţioasă izvorâtă din versurile formaţiilor moderne contemporane, e nu mai mult decât maneaua filosofelii. Amin.

Părintele Eremit despre singurul păcat care nu ne aduce în iad,

2008-11-08T13:04:00.002+02:00

Fumatul. Atât de jenant, atât de evident tot ce ţine despre el, încât până şi pe domnul Lucifer îl lasă rece, refuzând orice consumare de gaz pe arderea penibilului suflet care fumează.

Astfel, dragii părintelui eremit ce sunteţi dependenţi de acest viciu, n-are rost să mai fumaţi, căci nici măcar pe Dracu nu impresionaţi. Amin.

Părintele Eremit despre pe cine ar trebui să ascultăm,

2008-11-08T04:29:00.001+02:00

Sfatul îl primim mereu după ce ne asigurăm că cei pe care-l grăiesc, nu au intenţia de a-l da ca sfat. Sau măcar după ce ne luăm toate măsurile de siguranţă că nu vom fi prinşi atunci când urmăm îndemnul cuiva. Şi asta din simplu motiv că avem personalitate. Nu-i rău, şi sincer, având în vedere reperele de consfătuire are omului contemporan, parcă-i bine că ne temem de-a asculta pe cei din jurul nostru. Aşa că, permiteţi-mi a vă da o povaţă: căutaţi a vă educa din judecata celor ce nu mai sunt printre noi, de la morţi e cel mai bine a învăţa. Cu adevărat înţelepţi sunt ei acum, superiori clar ne sunt nouă şi pe deasupra, nu vor ştii niciodată că ne-au ajutat. Înţelepţi şi superiori pentru că au cunoscut o taină a nemuririi, pentru că au reuşit a-şi continua influenţa asupra lumii chiar şi după ce nici măcar pe ei înşişi nu se mai pot influenţa - asta pentru că-s morţi. Câţi dintre indivizii de diferite valori cu care vă desfătaţi feluritele simţuri şi pe care în prezent apreciaţi, vor mai avea o valoare după ce le expiră sufletul? Nici măcar cât vor continua să trăiască, la mulţi, aşa numitele virtuozităţi se vor dovedi a fi vremelnice, trecătoare. Numai timpul şi imuabilitatea stabilesc însemnătăţile unei persoane, nicidecum sondajele, ratingurile, topurile. Vreţi să ştiţi cine ocupă primul loc în sondajul despre permanentul interes al tuturor oamenilor de-a lungul istoriei? Dumnezeu! Cine e pe primul loc? Doamne-Doamne! Cine e pe primul loc? E Tăticu nostru! Ei bine, dragii părintelui eremit, lăsaţi nesaţul informaţiei de actualitate efemeră, căutaţi a vă interesa de ce spun morţii, căci ei sunt demn de ascultat şi de urmat (la figurat, căci la propriu nimeni nu va vrea să-i urmeze unde sunt)

A fost un sfat. Este cumva acesta o dovadă a ipocriziei? Nu, n-a spus nimeni că părintele eremit n-a sucombat. Amin.

Părintele Eremit despre apetenţele dumnealui,

2008-11-08T04:06:00.001+02:00

1.Modestia.

Modestia e ceea ce l-ar fi făcut pe stimabilul domn Hristos să nu fie răstignit. Numai în caz că şi dumneavoastră aveţi un tată-n cer care planifică o schimbare de imagine, vă este permis a nu fi modeşti.

În caz că aţi citit până la ora curentă 10.000 de aforisme cunoscute şi apreciate, merită să vă pierdeţi timpul citind şi comentând această cugetare.

Amin.

În preambul: de ce nu este bine să citim bloguri

2008-11-08T02:50:00.001+02:00

Pentru că în mod sigur mai eficace ar fi o carte de citit, un film de văzut sau o muzică de ascultat, decât documentarea liberei exprimări a majorităţii de azi. Nivelul poporului de rând din prezent e net ridicat celui din trecut, dar pe-ntreg nu depăşeşte valoarea vreunui om de excepţie oricât de vechi timpul său de viaţă ne este.

Pentru că oricine îşi poate crea aşa ceva.

Pentru că oricine şi-a făcut aşa ceva.

Pentru că nu avem certitudinea corectitudinii gramaticale a limbajului folosit, iar oricât de mult nu ne-ar păsa de asta, fiecare se va îndrăgosti la un moment dat de o persoană care va cataloga lumea după cât de bine scrie şi vorbeşte.

Pentru că multe bloguri sunt scrise fără diacritice iar acest fapt ne va ajuta să ne pese şi mai puţin de motivul precedent.

Pentru că vom da peste o mulţime de oameni în care, indentificându-ne propriile concepte despre viaţă, ne vom auto-manipula în a crede că suntem pe drumul cel bun din moment ce lăţimea potecii e lată şi bătătorită. Să ne aducem aminte de alde Lăpuşneanu şi ai lui proşti, da mulţi.

Pentru că domnul Gheorghe Becali deţine un blog. Ne-ar putea consola ideea că nu vom putea fi vreodată diferiţi întru totul de domnul respectiv din moment ce orice am face, tot ne vom asemăna cu dânsul la nevoia de-a folosi toaleta şi de-a crede în Dumnezeu.

Temeiurile de mai sus mă pot învinui de ipocrizie în vreun fel? Nu, eu nu citesc bloguri, ci doar le scriu. Amin.